Ce veti citi in continuare este sfarsitul unei povesti ce isi are inceputul intr-o imagine vazuta pe net, dar nu are inca alt continut.
Sper ca voi avea timp candva, pe langa multele alte chestii ce vreau sa le scriu, sa adaug continut povestii, sa descriu aventurile pe care le-a avut Boril, incredibilele lui intalniri cu fiinte fantastice sau imaginare, razboaiele la care a participat in cele 6 luni de zile de cand a pornit in cautarea Portii.
Interpretarea textului o las voua. Si o astept in comentarii.
Lectura placuta!
…
Boril isi puse desaga jos si se aseza langa zidul de piatra. In stanga lui se inaltau portile uriase din lemn masiv si fier forjat de maiestrii elfi. Dar Boril nu stia nimic de vremurile de mult uitate, insa ce stia el era la fel de pretios ca amintirile entilor sau ale legendarilor dragoni.
Boril isi scoase din desaga doua felii de paine si o bucata uscata de carne. Isi verifica apa din plosca si incepu sa manance cu privirea pierduta dincolo de drumul prafos, la muntii albastri invaluiti in nori cumulonimbus si piscuri acoperite de zapada.
Avea doar 12 ani si deja ajunse mai departe decat o facuse chiar si Mariss, cel mai mare dintre vrajitori, cu mai bine de doua milenii in urma. Lasase in urma drumul spre casa, campii, dealuri, rauri atat de mari incat nu le vedeai celalalt mal, munti, stramtori strajuite de golemi, doar ca dupa alte mile strabatute sa treaca alte rauri, alte campii si dealuri, sa ajunga sa urce alti munti.
Calatorise incontinuu timp de sase luni noi pana sa gaseasca drumul ce il aduse aici. Sase luni pline de aventuri si pericole. Sase luni in care isi facuse prieteni noi ce il insotira in cautarea lui si chiar isi riscasera viata pentru el: Aminosh – vraciul, Desa – talharul, Lied – bardul, Visa – misterioasa si frumoasa elfa fara urechi si Carmah – ultimul descendent al nobililor Wesiecth apartinand curajosului popor al dwarfilor.
Boril stia ca ultimul test, dupa cum se spunea in cartea dorintelor, era un test al rabdarii, asa ca dupa ce termina de mancat isi puse desaga sub cap si rostind o scurta rugaciune de multumire lui Ces Abod, urmarind soarele ce se stingea la orizont si coplesit de privelistea ce se incetosa tot mai tare, adormi. Un somn adanc si plin de vise ciudate puse stapanire pe el. Franturi din trecut, amintiri cu oameni ce parca veneau dintr-o alta viata pe care o traise, viata in care nu avea de luptat impotriva armatei de fauni din Padurile de Foc, nici sa rataceasca mile intregi, fara pic de apa, prin deserturi populate doar de djinni, fara prieteni.
Cand se trezi era noapte. Cerul era impanzit de stele. Erau atat de mari si pareau atat de aproape, incat doar pentru o clipa fu ispitit sa ridice mana si sa ia o stea. Daca ar fi incercat, probabil ca ar fi reusit. Abia dupa un timp observa ca un batran statea langa el, cu capul acoperit de o gluga larga de sub care ii putea distinge doar nasul incretit si buzele subtiri, uscate. Ii urmarii respiratia usoara, venele groase de pe mainile zbarcite.
- Ai venit mai repede decat ma asteptam, spuse Boril.
- Se prea poate. Te-am urmarit de multa vreme si nu avea rost sa te tin in fata Portii, cand mai am si alte lucruri de facut. Acum spune-mi: stii unde esti?
- La Poarta Implinirii Dorintelor.
- Si ce iti doresti?
Boril asteptase si isi imaginase acest moment de luni de zile, iar acum, pus fata in fata cu aceasta intrebare nu stia ce sa raspunda.
- Stii ce se afla dincolo? intreba batranul.
- Ceea ce imi doresc sa fie.
- Dar stii ce iti doresti?
Dupa o scurta clipa de ezitare Boril spuse:
- Da.
Uriasele Porti se deschisera, iar dincolo de ele se gasea exact ceea ce isi dorise.
Deci de azi 25 mai si pana vineri 27 sau 28 cat o fi, aveti timp suficient sa google-iti pentru raspuns.